vineri, 9 aprilie 2010

Prima mea mutare

Prima mea mutare care de fapt nu a fost a mea (desi o sa vedeti ca eu am fost personajul principal) a fost o experienta atat de traumatizanta incat cu siguranta o voi tine minte toata viata. Acum cand imi amintesc mi se pare amuzanta toata intamplarea da va asigur ca la momentul respectiv nu gandeam deloc asa.
Acum muuuulti ani bunicii mei au luat hotararea sa se mute intr-un alt cartier al Bucurestiului.

Parintii mei s-au oferit sa-i ajute pe bunici cu transportul. Au facut un milion de drumuri cu Dacia dintr-o parte in alta a Bucurestiului.. Bineinteles ca la al treilea transport deja masinuta facea figuri ( nu-mi mai amintesc acum problema tehnica, irelevant oricum). Ideea era ca o problema nu vine niciodata singura.

Toate bune si frumoase pana la transportul mobilei. Pe vremea aceea nu erau atat de multe firme de transport mobila asa ca bunicii au apelat la una oarecare din pagini aurii. Ceva de genu gigimobila.srl cu sediul in Ferentari si cu numar de fix. ( cand eram eu mica cine avea telefon mobil era privit cu admiratie de parca ar fi avut un Ferrari in zilele noastre). Au fost nevoie cam de 4 transporturi de mobila intr-un fel de duba-semana cu Ford transit da nu mai stiu ce marca era.

Ca o nepotica draguta ce eram m-am gandit sa-i ajut si eu, in ciuda insistentelor parintilor de a nu ma baga deoarece mai rau ii incurcam. Cum nu i-am bagat in seama la ultimul transport care nu mai era asa plin am urcat si eu in duba acolo in spate si m-am asezat pe un fotoliu rasturnat. Ai mei erau cu Dacia in spate.Am ajuns la noul apartament, eu am coborat incantata, a fost scoasa mobila si carata pana sus, totul era aproape gata, ai mei mi-au spus sa nu mai urc si sa-i astept la masina adica la Dacie. In mintea mea creata de atunci am inteles ca trebuie sa-i astept tot la duba pentru urmatorul transport nestiind ca e ultimul. Bun, parintii mei au urcat au mai stat vreo 10 min sa-i ajute pe bunici sa aseze si am coborat spre masina stiind ca-i astept acolo. Mirare, copilul nu era. Draguta de mine s-a urcat in transit, nenea sofer nu m-a observat ca se grabea, si, crezand ca nu mai e nimeni a trantit repede usa in spate si a plecat. Repet, eu credeam in continuare ca mergem sa mutam mobila, nestiind ca acela fusese ultimul transport.

Dupa vreo 20 de minute(pe vremea aia nu se circula asa infect) observ ca masina se opreste. Eu astept sa fie deschis in spate ca sa pot iesi. Mirare, era liniste. Soferul plecase si ma lasase acolo stiind ca nu mai e nimic/nimeni in masina. Intre timp parintii si bunicii ma cautau disperati: unde e copilu’? Eu, dupa alte 10 minute de asteptat, panicata, incepusem sa bazai, sa dau cu pumnii si sa strig sa ma scoata cineva de acolo…era si foarte bezna. Atata timp cat masina mergea era mai amuzant, da stand pe loc in liniste atmosfera devenise de-a dreptul horror. Cat timp eu boceam, ai mei au sunat pe fix la firma de transport, noroc ca pana la urma raspunsese cineva. Cel cu care au vorbit a dat de colegu lui sofer care tocmai se intorsese si intr-un final s-au dus sa mai verifice dc nu eram cumva in duba. Totul s-a terminat cu bine, nenea fiind foarte surprins sa ma gaseasca acolo, bocind ca vreau la mama.

Ai mei au venit sa ma ia si mi-au facut o morala de o tin minte si acum.
Poate ca pare funny da credeti-ma, pentru mine, clipele petrecute acolo in spate mi s-au parut o eternitate.

Cu siguranta daca ma voi muta vreodata voi apela la o firma specializata care se asigura inainte de plecare ca nu mai e vreun copil ratacit prin duba.

PS: Am descoperit recent firma de transport mobila Leoni, pare o firma serioasa si foarte profesionista. Interfata este foarte atractiva fiind usor de navigat pe site. Va sfatuiesc ca in caz de nevoie sa apelati cu incredere la ei. Aveti aici linkul:

www.leonitransport.ro

Mutari cat mai placute va doresc!!!