sâmbătă, 4 iulie 2009

just like that

de ce imi fac blog?...

pur si simplu, pentru ca asa am chef . sunt perfect constienta ca in momentul de fata n-am nimic inteligent de spus si totusi sunt foarte incantata de faptul ca acum am un spatiu al meu (nu chiar al meu, ca n-am dat bani pe el) in care pot scrie tot ce "vrea muschii mei". parca la Sprite era reclama.... Ideea de blog mi-a facut cu ochiu' cu mult timp inainte, dar lenea m-a facut sa prefer sa-i citesc pe altii. Mai comod asa. Acum plictiseala acuta a inceput sa-si spuna cuvantul si am zis ca acesta ar fi momentul oportun. Inca de mica, tata imi zicea ca orice minune dureaza maxim trei zile si in mare parte tre sa recunosc ca avea dreptate, nu de alta de ma plictiseam repede-nu ca acum n-ar fi la fel-din totdeauna m-au plictisit actiunile repetitive, monotonia si tot felul de planuri analizate din toate unghiurile posibile si imposibile. In concluzie, sper ca micul meu blog gazduit de blogspot sa aiba o viata cat mai lunga si sa ne intelegem bine.

deeeeci...(stiu ca nu e frumos sa incep propozitia cu "deci" dar aici e blogul meu si fac ce vreau :D)
deci cum ziceam, dedic acest blog ideii de "finding happiness". eu merg pe principiul ca intreaga viata cautam sa fim fericiti, lumea se afla intr-o goana nebuna dupa averi (ca romanul cu cat are mai mult, cu atat vrea mai mult), multi uita de valori, de sentimente, vor sa fie unici, admirati si invidiati. ("Ca doar cine-i mai jmeker ca yooo?") Din pacate in societatea in care traim, in ciuda progresului si asa zisei civilizatii, ne inraim tot mai mult. Privesc cu admiratie oameni simpli de la tara, care nu au scoala, facultati si masterate, dar sunt ospitalieri si au un suflet cald. Bine, oriunde exista exceptii, nu pot sa generalizez, dar sunt de parere ca ar trebui sa existe o armonie, un echilibru intre a reusi sa te afirmi in societate, si a-ti pastra valorile cu care ai crescut. Din pacate acestea din urma au tendinta sa dispara din cauza anturajului, a mediului in care traim si a mass-mediei, care in cautarea de senzational, difuzeaza toate non-valorile ca sa-si faca audiente. Cei 7 ani de-acasa, bunul simt, credinta in Dumnezeu, discernamantul intre bine si rau, toate astea sunt puse in umbra de mediul in care traim, si pe care din pacate il acceptam; sau incercam sa-l ignoram daca putem. In ciuda acestor aspecte negative pe care societatea ni le ofera zilnic pe strada sau la tv, voi incerca sa descopar "clipe de fericire" pe langa care trecem zilnic, dar pe care le ignoram in goana noastra spre FERICIREA ABSOLUTA.

7 comentarii:

  1. :-?
    In primul rand vreau sa zic k imi place titlul blogului tau... "happiness addicted" :) desi nu pot sa sustin ca sunt ca tine, care esti mereu sambitoare si bucuroasa, pot spune ca eu sunt mai degraba "addicted to finding happiness"

    frumos post-ul tau, am gasit multe idei comune cu ale mele pe acolo, so o sa mai trec pe aici ;) pup

    RăspundețiȘtergere
  2. nu sunt mereu asa( u know that), da ma straduiesc, stii cum e vorba "ce nu te doboara te face mai puternic"...atata timp cat suntem sanatosi, gasim "fericirea" si intr-un peisaj, intr-un zambet, in orice. totul e sa nu ignoram partile frumoase ale vietii.
    pup back
    ps: am gasit si eu poza din liceu, sweet memories :)

    RăspundețiȘtergere
  3. A scrie nu prea se incadreaza la actiuni repetitive monotone.. nu o sa scrii de 2 ori acelasi lucru.. poate sa gasesti noi perspective de a privi sau a aborda ceva...

    p.s. imi place cum scrii.. reusesti sa ma surprinzi mereu... mai vreau

    RăspundețiȘtergere
  4. ciudata inventie si blogurile astea

    RăspundețiȘtergere
  5. F. frumos si adevarat !
    mie toata viata altora mi se pare o goana dupa bani.. de parca iei ceva cu tine in pamanat..
    si eu ma regasesc complet printre randurile tale si da! chiar scrii frumos
    imi dai si mie elan spre un blog
    pupici dulci
    Andreea Valcea

    RăspundețiȘtergere